Tâlharul de pe Facebook

de Dan Carlea

talharulGeorgescu tocmai închisese Facebook şi stătea cu un pet de Ursus, trăgând dintr-o ţigară la geamul bucătăriei de la etajul 10 al unui bloc ce dă spre Tricodava.

Se auzi soneria la uşă, omul deschise şi un glas amabil, generat de un domn foarte bine, la costum, întrebă:

– Domnul Georgescu, Eugen Georgescu?
– Da! Cine sunteţi?

Un jet de spray se avântă spre nasul lui Georgescu şi aceasta căzu adormit în braţele amabilului domn.

Câteva ore mai târziu, Georgescu se trezi legat de un scaun, într-un beci oribil. În faţă era un birou, iar de partea cealaltă, în spatele unei puternice lămpi, se ghicea silueta unui ins, care zise:

– Bună dimineaţa, ne-am trezit, stimate domn?
– Dar ce, cine sunteţi, ce aveţi cu mine?
– Nu mă cunoşti, Georgescule?
– Nu, nu cred, nu vă văd, dar după glas nu. Eu n-am făcut rău la nimeni.
– N-ai făcut nimic. Ni-mi-ca, ni-mi-cu-ţa!, silabili anchetatorul, punctând cu ceva metalic în birou.

Se auzi cum încarcă pistolul.

– Nimic, nimic, pe cuvântul meu de om!, urlă Georgescu.
– De ce strigi, măi animalule? Ce-ai făcut aseară?
– Ă, m-am uitat la televizor, am stat pe Facebook, am fumat.
– Şi de ce spui că n-ai făcut nimic, ‘tu-ţi cocoaşa mă-ti!
– Mama n-are cocoaşă!
– O să aibă, când m-oi duce acuşa peste ea!
– Să nu vă atingeţi de mama, e o sfântă!, urlă Georgescu, şi începu să plângă cu muci.
– Cu mine nu ţine teatrul, Georgescule!, bătu cu pumnul în biroul anchetatorul. Am fumat mulţi de ăştia ca tine. Ia zi, pe Vârlan îl ştii?
– Îl ştiu!
– Aha…

Silueta se ridică, era ditamai namila, purta salopetă murdară de ulei de maşină şi cagulă neagră.
Se îndreptă spre un fişet metalic, de unde se întoarse cu o menghină în mână:

– Lecitină!, zise. Asta-i lecitina minune. O să-ţi aminteşti tot. Tu eşti unul din ei, tâlharule, eşti unul din ei, din cei aproape 800.
– Care ei?, îşi trase nasul Georgescu.
– Ei, prietenii tăi. Şi ai mei, care de fapt nu sunt chiar prieteni. Ia să dăm lecitina la băiat…
– Nuuu, vă rog, nu, ce-am făcut?

– De Camionagiu ai auzit, Georgescule?
– Am auzit, citesc zilnic!

– Şi de ce nu dai like, mă, de ce nu dai share ca Vârlan, de ce nu înveţi de la Vârlan, prietenul tău şi-al lui Camio, mă banditule?

Ăla poate să dea like, ălălalt poate, ba chiar şi Mihaela Rădulescu mai scapă câte unul şi-o aroganţă simpatică.

Ţi-e lene, Georgescule, eşti SU-PE-RIOR? Ia că mă duc pe Facebook să văd dacă i-a ieşit bine neveste-tii paneul ăla şi să dau like!

Anunțuri